Taina ta...
Şi dacă-ţi crezi trupul piatră lepădată
Se-nchină sufletul coborât de sus
Pe unda vieţii a gloriei minune
Ca să fii luceafărul din piept ascuns.
Şi dacă-ţi e trist şi sufletul coborât
În el sălăşuieşte mintea smerită
Lumina gândurilor fără sfârşit
De-ţi mângâie şi inima rănită.
Şi dacă mintea-i obosită adesea
În cartea ei găseşti cuvânt de alinare
Care pătrunde-n colţuri adânc
Ştergându-ţi lacrimile cu încurajare.
Şi de auzi strigătul trupului uimit
De simţi sufletul spre cer aţintit
De-ţi vezi mintea ca un lac limpezit
Să ştii că eşti cuvântul duhului trezit!
Se-nchină sufletul coborât de sus
Pe unda vieţii a gloriei minune
Ca să fii luceafărul din piept ascuns.
Şi dacă-ţi e trist şi sufletul coborât
În el sălăşuieşte mintea smerită
Lumina gândurilor fără sfârşit
De-ţi mângâie şi inima rănită.
Şi dacă mintea-i obosită adesea
În cartea ei găseşti cuvânt de alinare
Care pătrunde-n colţuri adânc
Ştergându-ţi lacrimile cu încurajare.
Şi de auzi strigătul trupului uimit
De simţi sufletul spre cer aţintit
De-ţi vezi mintea ca un lac limpezit
Să ştii că eşti cuvântul duhului trezit!
Коментарі