Învierea...
Iar dacă vei da gândiri...
A duhului mângâiere...
Secundele îndoielii...
Cerșetori de fericire...
Tu ești mamă...
Sfarmă-mi chipul de tine...
Pictorița...
La crucea vieții...
Și simbolic...
Taina ta...
Și oameni nu se mai ajung...
Mama-i legământ de pace...
M-aș face praf de cuvinte...
Ecoul vieții...
Vedenii...
Și poate atunci...
Tu ești hoața...
Un mister...
Puiul amintirii...
Am venit...
Geanina...
Același eu...
Nălucă...
Lângă mama...
Iubește...
În aprindere de zori...
Eu îți scriu...
Nu caut...
Zbucium pământesc...
Într-un fir de vânt...
Fulgușori de lacrimi...
Ram frânt...
Ce mică e viața...
Sirena...
Nici jăratec și nici fum...
Mamă tu mai plângi...
Atunci când...
Celor fără suflet...
Zvârlugă...
Același eu...
Şi ziua-mi e neagră ca smoala
O tu cerneală destinul mi-ai pătat
Într-un cimitir pustiit de tot
Unde nu mai zace nici demonul alungat.
Şi-ai secerat cu zgomot înăbuşit
Prin potecele dintre crucile-mprumutate
Croncănitul vieţii bănuit
În atâtea bucurii
La ceas de noapte luate.
Smulge palma mea regretul triumfal
Ş-ascunde acolo unde totul tace
Ascunde sub o piatră de mormânt
Şi eu spre viaţă păşesc în pace.

Zi de zi m-au ucis m-au îngropat
M-au urât ş-apoi m-au înviat
Căutându-mă prin cimitirele furate
Unde nu mai bântuie nici ceasul morţii blestemat.
Şi-am surâs cu ochi plecaţi spre pământ
Unde-mi este calea.

Şi regretu-şi ia zborul.

Ah!răsuflă sufletul uşurat.
Totul tace...Amorţit îmi e şi dorul...
Se apropie flacăra unei lumânări
Luminându-mi drumul destinului meu.
Se opreşte Îngerul morţii din zbor
Şi vântul tace...
Sunt viu sunt acelaşi eu!
© Volontir Dmitrii,
книга «La umbra dorului...».
Коментарі